"Pășesc desculță pe iarbă, plouă... simplu. E momentul ăla de 'Aha!', când totul face sens. Împământare. A fi prezent. Magic, nu?"

E sâmbătă, deci oficial avem permisiunea divină de a ne face o cană uriașă de cafea și de a privi în gol fără să ne simțim vinovați. Hai, că știu că faci deja asta🤭 Dar azi, în timp ce sorbeam liniștită din licoarea magică a zeilor moderni și mă gândeam la aventurile epice de weekend (aka maratonul meu de seriale preferate), am avut o mică epifanie – nu, nu despre cât de multă cafea e prea multă cafea, ci despre impactul pe care îl avem prin munca noastră. Da, chiar și în weekend, creierul meu decide să filosofeze despre munca noastră și ce lasă în urmă. Acum, înainte să începi să te gândești că sunt pe cale să transform această postare într-un discurs greoi, stai chill. Vreau doar să împărtășesc un gând sau două despre cum, chiar și fără să ne dăm seama, munca pe care o facem adaugă ceva special în lume. Fie că scrii coduri care, să fim sinceri, par hieroglife pentru restul dintre noi, fie că ești artistul din spatele acelui graffiti care ne face zilele mai colorate, sau poate ești coach-ul care aprinde lumina în colțurile întunecate ale minților sau chiar consultantul care ne ajută să nu ne pierdem mințile în jungla financiară, fiecare dintre noi contribuie în felul său la o lume mai... hmm, să-i zicem interesantă? Și aici vine partea cu recunoștința și smerenia – două cuvinte care par desprinse din biblia veche a bunicii, dar care, sincer, ar trebui să fie la modă și azi. Să fim recunoscători că avem un rol în acest spectacol numit viață și că, în moduri mari sau mici, munca noastră contează. Să fim smeriți în fața faptului că fiecare efort, fiecare proiect, fiecare zi la job contribuie la ceva mai mare decât noi înșine. Propun ca în această sâmbătă leneșă, să ne ridicăm cana de cafea (sau ceai, sau smoothie, sau... orice te face fericit) în onoarea tuturor lucrurilor mici sau mari pe care le facem și care, împreună, țes o lume atât de colorată și frumoasă. Și poate, doar poate, să ne amintim că fiecare dintre noi aduce ceva unic pe scena asta imensă. Deci, aici stau eu, îmbrăcată hainele de casă ridicând cana în semn de salut pentru noi toți – gladiatorii zilelor de luni, eroii termenelor limită și magicienii creativității. Să ne amintim că suntem mai faini decât credem și că lumea ar fi mult mai plictisitoare fără noi. Hai, încă o gură de cafea și continuăm să facem magie.

Te gândești până te răzgândești?#coaching #mindset #motivation

De ce esecul este prietenul tău cel mai bun?#coaching #esec #mindset #motivation #coachingmasteracademy

Știi acel moment de "Las’ că fac asta... mâine" și apoi te trezești că "mâine" a devenit "anul viitor"? 🫣 Stai acolo, cu cana ta de ceai verde sau cu cafeaua cu lapte de ovăz, uitându-te pe fereastră, gândindu-te la toate acele lucruri pe care le-ai putea face. Day dreaming. Cică e de bine 😌 Dar apoi, ceva magic (sau tragic?) se întâmplă: nimicul. Costul non-acțiunii este ca și cum ai plăti o avere pentru un bilet în primul rând la Robbie Williams (da, I love him), doar pentru a sta acasă să te uiți la seriale în pijamale. Confortabil? Absolut. Satisfăcător pe termen lung? Ei bine, cam cât este de satisfăcător să deschizi cutia de biscuiți cu unt care are înăuntru setul de papiote a lui maică-ta. E ușor să rămânem blocați în rutina noastră confortabilă, să visăm la "ce ar fi putut fi" în loc să ne încălțăm ghetele de om mare și să pornim la drum. Fiecare zi în care alegem să nu acționăm este o zi în care lăsăm o parte din potențialul nostru să se evapore ca aburul de la ciorba de legume din meniul zilei. Dar aici e vestea bună: niciodată nu e prea târziu să începi. So, tough choice! Renunțăm la biletul pentru canapea și alegem concertul vieții noastre? Să facem din "ar fi putut fi" un "am făcut-o". Și poate, doar poate, vom descoperi că piesa preferată sună și mai bine live🤗 💚#coaching #coachingmasteracademy